 |
ARHIEPISCOPIA TIMISOAREI
 |
In cele ce tin de administrarea spirituala si canonica a eparhiei, I.P.S. Sa este ajutat de catre P.S. Episcop-vicar PAISIE LUGOJANU, ales de catre Sfantul Sinod in 9 februarie 2006.
Cuvant la Acoperamantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
 |
« Primejdii de la talhari, primejdii de la rudenii, primejdii de la neamuri, primejdii in cetati, primejdii in pustiuri, primejdii pe mare, primejdii intre fratii cei mincinosi (II Corinteni 11,26). Cand cuvintele Domnului s-au implinit:
Ca se va scula neam peste neam si imparatie peste imparatie si va fi foamete si ciuma si cutremure pe alocuri, cand ne supara pe noi navalirile cele de alt neam, razboaiele cele dintre noi si ranile cele purtatoare de moarte, atunci PREACURATA SI PREBINECUVANTATA FECIOARA MARIA, MAICA DOMNULUI, ne da noua Acoperamantul sau spre aparare, ca din toate primejdiile sa ne scape pe noi de foamete, de ciuma si de cutremur ; sa ne apare de razboaie si de rani, sa acopere si sa ne pazeasca pe noi, nevatamati, sub Acoperamantul sau.
Despre acest lucru s-a facut incredintare in Constantinopol in imparatia lui Leon cel Intelept, Imparatul cel dreptcredincios, intru preaslavita biserica, a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ceea din VLAHERNA. Dupa savarsirea cantarii celei de toata noaptea intr-o zi de Duminica, in luna octombrie, ziua intai, fiind de fata si multimea poporului la ceasul al patrulea din noapte, Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos, si-a ridicat ochii si a vazut-o pe Imparateasa Cerului, pe Acoperitoarea a toata lumea, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, stand in vazduh si rugandu-se, stralucind ca soarele si acoperind poporul cu cinstitul sau Omofor. Vazand aceasta Sfantul Andrei, a zis catre ucenicul sau , fericitul Epifanie: „Oare vezi, frate pe Imparateasa si Doamna tuturor, care se roaga pentru toata lumea?” iar el a raspuns: „O vad, sfinte parinte, si ma inspaimant!”
Precum oarecand Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeau, a vazut pe cer un semn mare, o femeie invesmantata cu soarele, asa si Sfantul Andrei in Biserica Vlahernei, cea asemanatoare cerului, a vazut pe Mireasa cea fara de Mire, imbracata in porfira ca soarle.Semnul vazut de Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu inchipuia pe Acoperitoarea noastra cea Preamilostiva care s-a aratat in aceea vreme cand se produse tulburarea intregii fapturi: „...si au fost fulgere si vuiete si tunete si cutremur si grindina mare. Si un semn mare s-a aratat pe cer: O femeie invesmantata cu soarele „.
 |
Acesta este semnul pe care l-a dat Domnul celor ce se tem de El, pentru ca ei sa fuga din fata arcului; caci in lumea aceasta suntem pusi ca un semn spre sagetare si zboara asupra noastra sagetile din toate partile unele din arcul varsmasilor celor vazuti, care isi incordeaza arcul asupra noastra si se lauda intru mandria lor, iar altele din arcul vrasmasilor nevazuti, incat noi ne jelim asa: „Nu putem sa suferim sagetaturile diavolesti”.
Altele vin de la firea care se lupta asupra duhului, iar altele de la arcul maniei si ingrozirii celei drepte a lui Dumnezeu, de care zice David: De nu va veti intoarce, sabia Sa o va luci, arcul Sau l-a incordat si l-a pregatit si in el a gatit unelte de moarte” sagetile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat (Psalm 7, 12).
Cu toate sagetile acelea, ca sa nu fim raniti de moarte, ni s-a dat noua acel semn, ca sa fugim din fata arcului sub Acoperamantul Preacuratei si Preabinecuvantatei Fecioare, cu al carei acoperamant aparandu-ne ca o pavaza, ne ferim intregi de sagatari. Caci aceasta aparatoare a noastra are o mie de paveze spre apararea noastra, cum graieste catre dansa Duhul Sfant : ” Ca turnul lui David grumajii tai: o mie de paveze spanzura pe dansul, toate sagetile celor puternici”.
A zidit oarecand David un turn al sau prea frumos si prea inalt, intre Sionul cel ce sta pe muntele inalt si intre Ierusalim cel pus mai jos si fiica a Sionului l-a numit. Si era turnul acela intre dansii ca grumazul intre trup si cap, caci cu inaltimea sa intrecea Ierusalimul si ajungea Sionul. Iar pe turnul acela erau atarnate pavezele si toate armele cele de razboi, pentru apararea Ierusalimului. Deci, aseamana Duhul Sfant pe Preacurata Fecioara cu turnul lui David: caci aceasta, fiind fiica lui David, mijloceste intre Hristos, capul Bisericii, si intre credinciosii care sunt trupul Bisericii Lui, intrecand Biserica ca ceea ce este cu adevarat mai inalta decat toti: iar pe Hristos ajungandu-L, ca cea care i-a dat trup, mijloceste si acum, cand a stat in vazduh intre cer si pamant, intre Dumnezeu si intre oameni, intre Hristos si Biserica cea care se lupta, ca turnul lui David intre Sion si intre Ierusalimul cel plin de pavezele celor tari.
Iar pavezele sunt rugaciunile ei pentru noi, cele intru tot puternice catre Dumnezeu, care s-au auzit de cei vrednici in vremea cinstitului ei acoperamant; pentru ca se ruga cu umilinta ca o maica catre Fiul si Facatorul sau, graind cuvinte de rugaciune milostivitoare si de indurare, zicand : ” Imparate ceresc, primeste pe tot omul cel ce Te slaveste pe Tine si cheama in tot locul Preasfant numele Tau; si unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc il sfinteste si preamareste pe cei ce Te preamaresc pe Tine. Iar celor ce cu dragoste ma cinstesc pe mine, Maica Ta, primeste-le toate rugaciunile si fagaduintele si de toate nevoile si rautatile ii izbaveste”.
Oare acest fel de rugaciuni ale ei nu sunt paveze care apara Biserica? Cu adevarat sunt paveze nebiruite, cu care vom putea sa stingem toate sagetile aprinse. Sfantul Ambrozie zice despre turnul lui David ca pentru doua pricini era zidit: spre apararea cetatii si pentru impodobirea ei. Zice el: „ A zidit David un turn care sa fie spre aparare si spre infrumusetarea cetatii. Spre aparare, ca de departe priveste pe vrajmasul si il izgoneste pe el de la cetate; iar spre infrumusetare, ca pe toate zidirile cele inalte ale Ierusalimului le intrece cu inaltimea sa.”
De aceea nu in zadar s-a asemanat cu turnul acela acoperitoarea noastra, care ne este noua turn de tarie in fata vrajmasului, caci cu adevarat ne apara pe noi si ne impodobeste. Ne apara cand pe vrajmasii nostri cei vazuti si nevazuti ii izgoneste de la noi departe, cand pe cei robiti din legaturi ii scapa, cand pe cei chinuiti de duhuri necurate ii izbaveste, cand pe cei mahniti ii mangai, pe cei napastuiti ii apara, pe cei flamanzi ii hraneste, cand celor inviforati adapostire se face si pe bolnavi ii cerceteaza. Si ne impodobeste pe noi, acoperind inaintea lui Dumnezeu goliciunea cea de rusine a sufletului nostru; iar cu slujirile sale prea inalte, ca si cu niste prea scumpe podoabe si cu prea multe daruri, ca niste nesecate vistierii, implinind lipsa noastra, ne face bine primiti inaintea ochilor Domnului. Ea impodobeste pe cei ce nu au imbracamine de nunta si ii imbraca cu haina sa si ii face ca si cum nu s-ar vedea de ochiul cel atotvazator rusinea goliciunii lor sufletesti, lucru care se inchipuia inainte in pamantul cel nevazut si neimpodobit, acoperit atunci de ape.Caci Pamantul cel desert si neimpodobit era chipul sufletului celui pacatos, care si-a pierdut duhovniceasca sa frumusete si s-a facut desert.
 |
Cand Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor, la fel se purta si pe deasupra pamantului celui neinfrumusetat si acoperit de ape, ca si cum nevazand lipsa lui de frumusete, tainuit inchipuia aceea ca sufletul cel acoperit prin milostivul Acoperamant al Fecioarei Nascatoare de Dumnezeu, chiar daca ar fi lipsit de frumusete, nu se va pagubi de darul Duhului Sfant. Caci Acoperamantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu va acoperi lipsa lui de frumusete, ca o apa pe pamantul cel neinfrumusetat si cu buna podoaba a darului sau il va infrumuseta si pe Sfantul Duh il va atrage la dansul. Ne infrumuseteaza pe noi Preacurata Fecioara, cand pe cei pacatosi ii face drepti si pe cei necurati ii face curati.
Fericitul Anastasie Sinaitul graieste pentru dansa asa: „ Pe magi ii savarseste apostoli si pe vamesi, evanghelisti, iar pe desfranate mai cinstite decat pe fecioare le face. Asa pe Maria Egipteanca, care a fost desfranata, a facut-o acum mai cinstita decat pe multe fecioare si cea care mai inainte era intunecata si necurata, acum ca soarele straluceste in imparatia lui Hristos, prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, care tuturor celor ce alearga la dansale este acoperamant si infrumusetare”. Ea impodobeste tot Ierusalimul duhovnicesc, adica biserica lui Hristos, care canta astfel catre dansa in praznicul acesta de acum: „ O, ce minunata infrumusetare a tuturor credinciosilor este, implinirea proorocilor, slava apostolilor si podoaba mucenicilor, lauda fecioriei si prea minunatul Acoperamant a toata lumea!”
Pe turnul lui David, impreuna cu pavezele, erau toate sagetile celor puternici. Si acest insufletit turn, Preacurata Fecioara Maria, are langa sine sagetile celor puternici, adica rugaciunile sfintilor , celor ce se roaga impreuna cu dansa. Caci nu singura s-a aratat in biserica stand in vazduh, ci cu ostile ingeresti si cu multime de sfinti, care in haine albe si cu cucernicie stateau imprejurul ei. Rugaciunile cele catre Dumnezeu ale tuturor sfintilor acelora sunt ca sagetile celor puternici, care pot sa goneasca toate taberele vrajmasului. Stie Doamna cea preacurata, Nascatoarea de Dumnezeu, ca razboi este viata noastra pe pamant. Caci vrajmasul se razboieste asupra noastra cu toate puterile sale, pornind impotriva noastra taberele sale si inconjurandu-ne pe noi cu toate legiunile sale: Inconjuratu-ne-au pe noi caini multi, adunarea celor vicleni ne-a cuprins, deschis-au asupra noastra gura lor, ca un leu ce rapeste si racneste. Pentru aceea cereasca imparateasa vrand sa ne ajute, a pornit asupra vrajmasului nostru toate cerestile puteri, a chemat pe prooroci, pe apostoli, a adunat pe mucenici, pe feciorelnici, pe cuviosi, pe drepti, si cu acestia a venit sa ne ajute noua si sa se aseze imprejurul nostru, ca sa ne dea noua biruinta asupra vrajmasilor. Caci printr-insa se ridica biruintele, printr-insa cad vrajmasii. A venit cu ingeresti osti, ca este mai inainte vazuta de Iacov ca o scara, pe care multimea ingereasca o inconjoara.
Pomenind aici de scara lui Iacov, poate sa se intrebe cineva: pentru ce ingerii pe dansa nu aveau odihna, ci neincetat se urcau si se coborau? Intelegand ca scara aceea era inainte inchipuirea Fecioarei Maria, dupa cuvantul cel bisericesc catre dansa: „ Bucura-te, podul cel ce duci la ceruri si scara cea inalta pe care a vazut-o Iacov” , se va sti pentru ce nu au odihna pe scara ingerii. Ca cea intru rugaciune neadormita, Nascatoarea de Dumnezeu, porunceste ingerilor, ca impreuna cu dansa neincetat sa ajute oamenilor si, suindu-se, sa inalte la Dumnezeu rugaciunile celor ce se roaga; iar pogorandu-se, sa aduca de la Dumnezeu oamenilor ajutor si daruri. Aceasta scara si acum a pogorat cu sine din cer multimea ingerilor, aducandu-ne noua de sus acoperire si aparare. A venit cu ingerii, ca ingerilor sa le porunceasca sa ne pazeasca pe noi in toate caile noastre. Si pe Soborul tuturor sfintilor l-a adus cu sine, ca, facand pentru noi soborniceasca rugaciune, pe ale noastre umilite rugaciuni, soborniceste sa le aduca la Fiul sau si Dumnezeul nostru.
Intre toti sfintii cei care s-au aratat in biserica cu Preacurata Fecioara, doi erau mai alesi: Sfantul Ioan Inaintemergatorul- altul mai mare decat el nu s-a nascut intre cei nascuti din femeie- si sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, pe care il iubea Iisus si care s-a rezemat pe pieptul Lui. Pe amandoi rugatoarea noastra, Fecioara Maria, i-a luat cu ea la rugaciunea cea pentru noi, ca pe cei ce au multa indrazneala catre Dumnezeu, ca prin ajutorul lor sa plece mai degraba pe Dumnezeu spre mila, pentru ca mult poate rugaciunea ajutorandu-se. Si a stat Preacurata Fecioara intre acesti sfinti, precum chivotul intre doi heruvimi, precum scaunul Domnului Savaot intre serafimi, precum Moise cu mainile intinse intre Aaron si Or; iar Amalicul iadului cade cu toata stapanirea si puterea sa cea intunecata.
Deci sa praznuim Acoperamantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, aducandu-ne aminte de acea preamarita aratare a ei, care a fost in biserica Vlahernei, fiind vazuta de sfantul Andrei si de Epifanie. Sa praznuim, multumind Acoperitoarei noastre pentru aceasta prea mare milostenie aratata spre neamul crestinesc, si cu dinadinsul s-o rugam pe ea ca, acum si intotdeauna, cu milostivire sa ne acopere pe noi, cei care avem nevoie de Acoperamantul ei. De vreme ce fara de Acoperamantul si sprijinul ei, noua celor ce intotdeauna maniem pe Dumnezeu, nu ne este cu putinta a trai, penrtu ca mult gresind, cadem sub multe certari, dupa cum zice Sfanta Scriptura: Multe sunt bataile pacatosului.
Si acum am fi pierit pentru faradelegile noastre, de nu ne-ar fi acoperit pe noi preamilostiva Stapana; caci de nu ar fi stat inainte aceasta folositoare rugandu-se pentru noi, cine ne-ar fi izbavit pe noi dintru atatea nevoi sau cine ne-ar fi pazit pana acum slobozi? Ne sfatuieste Proorocul Isaia: Ascundeti-va cat de putin, pana ce va trece mania Domnului (Isaia 26, 20). Unde vom putea sa ne ascundem de mania Domnului? Acoperamant nu ne-am agonisit nicaieri ca sa ne scapam noi, patimasii, afara de a uneia Stapanei lumii, care pentru sine graieste prin gura Duhului Sfant: „ Eu ca negura am acoperit pamantul”. Deci sub Acoperamantul acesta sa ne ascundem, care acopera tot pamantul ca o negura.
O, Preacinstita Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, pentru ce te asemeni cu un lucru urat ca negura? Oare nu-ti sunt tie soarele, luna si stelele spre asemanare? Precum cu mirare s-a zis despre tine: „ Cine este aceasta, care se iveste ca o dimineata, frumoasa ca luna, aleasa ca soarele?” Iar negura ce fel de frumusete are, ca nu te scarbesti a te asemana ei? „negura cand pe pamant se inmulteste si il acopera, atunci toate fiarele scapa de vanatori, pentru ca nimeni nu le poate vana”. Aceasta este taina pentru care Preacurata Fecioara Maria s-a numit negura, caci si pe noi ne acopera din calea vanatorilor. Noi, pacatosii, pentru neomenia noastra, dobitoace si fiare suntem, dupa socoteala Celui-cu-gura-de-aur. Pantecelui ii placem ca ursii, pe trup il ingrasam ca vierul, tinem minte raul ca si camila, rapim ca lupii, ne maniem ca serpii, muscam ca scorpia, suntem vicleni ca vulpea, otrava rautatii purtam ca vipera. Pe noi, care suntem astfel de fiare, ne ajung feluri de vanatori, ne ajunge dreapta manie a lui Dumnezeu, izbandind toate mestesugurile noastre cele rele: Dumnezeul izbanzilor, Domnul Dumnezeul izbanzilor cu indrazneala a statut. Ne ajung pe noi si faradelegile noastre, incat graim fiecare: Apucatu-m-au faradelegile mele si n-am putut sa vad. Ne apuca pe noi vrajmasul cel nevazut: „ Facutu-s-a ca un urs vanator, pandindu-ma pe mine ca leul in ascunzisuri”. Ne apuca pe noi si vrajmasul cel vazut. Zis-a vrajmasul: „ Gonind voi prinde, ucide-voi cu sabia mea, stapani-va mana mea”.
Dar sa indraznim, ca avem negura cea gandita care ne acopera pe noi, pe Preasfanta Fecioara Maria, spre care nadajduim sa scapam, Ca sub Acoperamantul ei nici un fir de par din capul nostru nu va pieri. Numai cu umilinta catre dansa sa strigam, zicand: „ Acopera-ne pe noi cu Acoperamantul tau, ca tu esti acoperitoarea noastra, Preasfanta Fecioara. In ziua rautatilor noastre, acopera-ne pe noi. Toate zilele vietii noastre sunt rele, precum oarecand Iacov cel din Legea Veche a zis: <
CELE 10 PORUNCI
1 - Eu sunt Domnul-Dumnezeul tau; sa nu ai alti dumnezei afara de mine.
2 - Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, si sa te inchini lor.
3 - Sa nu iei numele Domnului-Dumnezeului tau in desert.
4 - Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste pe ea.
5 - Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie tie si sa traiesti multi ani pe pamant.
6 - Sa nu ucizi.
7 - Sa nu traiesti in desfranare.
8 - Sa nu furi.
9 - Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10 - Sa nu poftesti nimic din ceea ce este al aproapelui tau.
